Quijote. Don Quijote.

"Cititorule, as fi vrut sa scriu, pentru tine, cea mai frumoasa poveste, dar povestea seamana cu mine".

Si dupa ce urmaresti o ora de spectacol ce surprinde iubirea, prietenia, iluzia, sperantele, singuratatea, puterea, nebunia, ajungi clar la singura concluzie: Ada Milea & Co. te fac sa ai parte de cea mai expresiva poveste cu si despre cavalerul ratacitor, don Quijote de la Mancha.

In caz ca nu stiati si vreti sa aflati acum, Quijote a fost inspirat, pe parcursul mai multor luni, din scrierile lui Cervantes, in forma finala fiind o piesa compusa din versuri vesele, absurde, triste si reale, suprarealiste, pline de ironii fine si cinism candid.

Cam asta ar fi de spus in general despre Quijote, iar in particular ar trebui mentionat ca el s-a mai jucat/cantat, weekendul ce tocmai s-a incheiat, la teatrul Act. Pentru ca din motive independente de noi n-am ajuns sa ne delectam cu el sambata, la prima reprezentatie, cand luasem biletele, ne-am incercat norocul si duminica. Si, pentru ca oamenii de la Act sunt intelegatori, am reusit sa ne atingem scopul in ultima zi de spectacol. [sa stie toata lumea ca dupa ce incepe piesa, la Act, nu se mai intra in sala!]

Lume multa, fete cunoscute, sala dadea pe afara pe pernute si pe trepte, dar nu-i nimic iesit din comun, asa e la concertele marca Ada Milea. Aici nu vii in rochie de seara cu perle si pantofi cu toc cui. La Ada iti iei blugii aia comozi si te asezi frumos pe ei, undeva pe jos, fix in locul ala de unde vezi cel mai bine.

Si pentru ca in distributia din Quijote s-a intamplat cam ca in povestea cu 10 negri mititei, din 5 [Ada Milea, Bogdan Burlacianu, Dorina Chiriac, Romulus Chiciuc, Adrian Cristescu] au ramas 2: Ada si Bobo. In varianta asta piesa are un ton mai lent, se simte cel mai bine tristetea ce duce la nebunie sau nebunia ce te intristeaza profund, insa umorul exista in continuare. In duet, piesa are o nota mai serioasa, pierde putin din veselia transmisa in formula initiala. Oricum, exceptionala si trebuie neaparat vazuta pentru a nu rata transformarea ingenioasa a Bellei-Isabellei si a lui Marcelo din vioara si arcus in sosete multe si colorate pe picioarele lui Bobo.

As putea vedea sau asculta la nesfarsit Quijote pentru ca, in primul rand, este o poveste rotunda, o piesa ce oglindeste perfect indemanare artistica a Adei, un experiment literar si muzical in care isi aduce un riguros aport intelectual, iar apoi, e foarte tare, frate!