august tarziu

Buenos Aires
donde cosecho
mis anhelos y mis pasiones

inca un concert

si ne'am dus iar in Fabrica...

Nu ne'am grabit, stiind ca oricum nu avea sa inceapa la ora stabilita - 9. Dar, surprinzator, chiar a inceput concertul la ora stabilita.

S'a tinut in spatioasa curte a Fabricii, dar asta nu inseamna ca tineretul pogo'ist nu s'a inghesuit cu jind in primul metru patrat din fata scenei, acoperind tot ce inseamna "scena"

da de fapt eu nu am chef sa scriu despre concertul asta, care s'a auzit prost, la fel ca la EMIL, la fel ca la Vita de Vie etc etc. Chiar nu imi pot da seama cum a reusit Fabrica, de'a lungul acestui an , sa faca din concertele unor trupe ca cele mentionate mai sus niste plictiseli totale... sau poate imi parea mie lumea mai mare inainte... singurul produs la vanzare a fost berea, singurul lucru interesant pe care l'am vazut a fost fabrica in sine si vecinii din casa de peste drum care stateau pe balcon.


a... a cantat OCS

A fost Sziget, a fost R.E.M.

Szia! Nu stiu pentru voi, dar pentru mine azi se incheie o saptamana de intense reamintiri ale weekendului trecut. Adica Sziget. Da, al' din Budapesta. Iar acum o sa ma refer fix si exact la amintirile legate de concertul R.E.M. Da, magnificul concert.

Acu' o saptamana, pe vremea asta, ma pregateam pentru lungul drum cu trenul spre destinatie. Ajunsi in Budapesta am luat-o la pas spre insula, pentru ca ungurii au o capitala frumoasa si de plimbat si cascat gura prin ea.

Bun. Luam bilete bla bla se face 21.30, incepe concertul R.E.M., noi tot ratacind pe insula. Pe la fara un sfert am reusit sa ne altaturam puhoiului din fata si din dreapta si din stanga scenei principale/main stage/nudge scene pud/tot aia. Extaz. Cu adevarat extaz! Si eclipsa de luna. Partiala. Prinsa pe camera foto, desigur.

Ce a fost putin ciudat spre foarte ciudat este ca nu stiu cum s-a facut, dar eram inconjurati de niste statici, oameni cu zambetul pe buze, dar chiar intepeniti. Unu' nu dansa, unu' nu canta, unu' nu-si manifesta bucuria. Si toate astea pana la bis, la `Losing my religion`, cand multitudinea de fani s-a dezlantuit! Ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa fie toti, absolut toti, inclusiv staticii de care va ziceam, pe tot parcursul concertului. Sau poate era veselia noastra prea ostentativa [indoi-m-as].

Inainte de ultima piesa, cand Michael Stipe multumea publicului, am luat-o la fuga spre scena la care presta Goran Bregovic. Am fugit, la propriu, caci era departe, iar cantarea lui incepuse in acelasi timp cu cea a celor de la R.E.M. Am prins fix ultima melodie, fix de la inceput: Kalashnikov. Perfect!

Pan` pe la 6 dimineata am facut frigul pe insula si ne-am agitat pe la `cluburile in aer liber` si am observat atent fauna si flora locului.

Marcant, toatal marcant, a fost impactul cu budele. Bude d-astea, ecologice, de plastic dur, ca la noi, numa` ca aveau apa, hartie igienica si.... lumina! Ah, da, si oricat de folosite erau, nu puteau!

Fara nici o legatura cu toaletele, mergeti la Sziget! La anu`. Va indemn serios.

p.s. 1 : e fascinanta lumea aia de peste tot, beata de fericire, atat la propriu cat - mai ales - la figurat, ce nu atenteaza la fericirea ta [a se citi nimeni nu e agresiv, fiecare-si vede de ale si ai lui, poti vorbi cu oricine si poti pleca oricand, n-o sa te ia nimeni la bataie, dar fii sigur ca o sa imparta cineva sticla de vin cu tine.]

p.s. 2 : nu toata lumea stie pe acolo engleza, limba atat de uzitata pe la noi, insa nici n-ai nevoie sa memorezi intrebarile de baza de pe insula ca `Kerek egy korso sort` [vrei o bere] sau `Van tuzed` [vrei un foc] pentru ca toata lumea stie limbajul semnelor.

introducere

am plecat de aici


intr'un tren ce promova, in stil '70cist, importante centre de interes turistic



si cu geamuri care nu se deschideau


sau, eventual, doar ca sa se inchida


si, dupa ce am indurat cu stoicism nenumaratele controale de pasaport, am ajuns aici





am admirat graffiti'urile



si desenele rupestre de prin cafenele


ne'am speriat de multii tigani

si masivii homelesi

si am mers la mc, af cors

1965

indeed



Tuli Kupferberg

East 17 - Callatis - Oh, Doamne!..

Dupa 2 horroruri s.f.-istice simti nevoia sa `digeri` ceva light inainte de culcare. Cel putin eu. Si daca nu la TV unde in alta parte sa gasesti o porcarie care sa-ti destinda un pic spre de tot creierul? Bun, si tot butonand aiurea, na ca am dat peste Callatis. In direct! La TVR 2! [foarte trist, intre noi fie vorba]

Pe scena niste unii. Unu` mai tragic ca altu`. Si pentru a ne convinge ca o rupeau pe englezeste, dam volumul mai tare. Prima reactie a fost `ia utie-i si pe TRISTII astia, nici n-au invatat sa se imbrace si se rup in figuri pe o tentativa de engleza`.

Criticam si `invidiem` tinutele cat mai cocalare cu putinta, `ne radem` de vocile lor si aruncam o remarca, la misto, `astia-s un fel de East 17`. Hahahahahahaaa, saracii uanabii! La naiba, chiar erau East 17.. :| Ii mai tineti minte pe Boombastic? Sau chiar t-short (ce daca aveau o fata, nu asta e ideea)? Nu, nu, Body & Soul evoluasera cu mult pe langa astia. Repet: DA, cocalarii aia ce se scremeau pe scena erau East 17!!

D-asta e bine ca amintirile copilariei sa ramana amintiri, sa nu te mai reintalnesti niciodata cu ele real, pentru ca, iata, unele iti pot zdruncina tare mult impresiile alea perfecte de le aveai, in cazul de fata, despre gusturile tale muzicale.

Si totusi, nu, era imposibil ca acum muulti muulti ani sa ne placa asa ceva, oricat de mici, necopti si limitati de lipsa informatiei muzicale ce se datora atat varstei cat si sistemului [intotdeauna sistemul trebuie sa fie de vina pentru orice]. Asa ca un search rapid pe youtube a demonstrat ca aia de la Callatis erau cu adevarat niste ratati, nicidecum East 17 aia de i-am auzit eu prin `95 - `96.

Ah, da, si au ramas 3 din 4. Si numaratoarea continua. Sper!

Acum, serios, le-au dat si bani pentru jenantul spectacol de aseara? Hai, sa ne reamintim totusi [cu placere]: