ballroom

http://www.waldeck.at/

Tigarile fac fum, toba mare face bum bum bum

Opium Stage: tapet gen musama pe pereti de caramida rosie, scump, glamy, concert reggae. El Negro de fapt. For free.

Scena amplasata sub un ecran plat pe care se derulau femei goale. Uoo chei.. Plin de oameni rupti din peisaj. Si ceva pustime. Si un rocker dansator de salsa cu prietena rupta din peisaj la purtator. Miros ilegal. A-nceput la doua ore si de la ora stabilita pe afis.

Daca n-o sa avem ce face, mai mergem la El Negro. Ca-i for free, cum ziceam. In Opium Stage.. niciodata! Daca avem ce face nu mai mergem si ascultam cand si cand albumul acasa pentru ca suna mai simpatic asa.

Fetele emo arunca lama!

Boban & Marko Markovic - checked!

Djindji rindji bubamaro, ciknije shuzhije..

the havana lounge

Pentru a doua oara in Bucuresti, orchestra cubaneza a oferit un spectacol impresionant! Au cantat cu atata pasiune incat iti vedeai diminetile pe plaja, in Havana

La Gogol a fost foarte tare,

iar acum am ajuns in gara. See you in other train.

Koop Island Blues

Din interactiunea lor verbala [atentie, nu cea muzicala!] cu publicul au parut niste ingamfati suedezii astia. Daaar, ne-au foarte incantat [de incantat ne incantau oricum, ca doar deh, facem referire la Koop..] cu show-ul prestat in sala aia prafuita. Trecand peste deprimarea provocata de institutia in care s-a consumat ultimul concert din cadrul turneului "Koop Islands", turneu ce a durat 2 ani, totul a fost ca la carte: costume, solouri si bineinteles intregul repertoriu. Si nu, din pacate Magnus si Oscar n-au purtat nici o clipa consacratele tinute [a se citi rochii] a la anii `20-`30. In schimb Hilda a schimbat 3.

Apropo de solouri: ati fost vreodata la un concert de tobe? Ei bine, nu prea conteaza asta; ce e cu adevarat important e ca bateristul "orchestrei Koop" ar trebui sa dea un astfel de spectacol. Momentul a fost incredibil de fascinant. Ca in poantele din Family Guy cand te astepti sa se termine, dar nu se termina si in loc sa le transforme in gaguri rasuflate devin mai interesante. La fel si cu solo-ul asta. Si cu siguranta aceeasi parere a avut si insul din spatele meu, gatit bine in stil vintage cu aer de boem neinteles [el si toti ceilalti de s-au impopotonat frumos ca sa aiba ce etala dupa ce lasa jachetele la garderoba], venit singur la desfasurarea de duminica, ins ce a urlat din toate puterile "Bine, baaa!". Si chiar era de bine ce a racnit el acolo.


In alta ordine de idei, Hilda Louise Asbjornsen a excelat. Vocea ei m-a facut sa uit complet de interpretarile marca Ane Brun si Yukumi Nagano. La bis, prima piesa cantata a fost "Koop Island Blues", piesa ce probabil romanii si-o doreau a fi auzita mai din timp - noi fiind parte din acei romani. Avand in vedere ca spectacolul trebuia sa inceapa la 8, putem nota si faptul ca s-a intarziat jumatate de ora, dar asta nu pare sa mai fie ceva curios. Din contra, atunci cand nu se intarzie bate la ochi.

Turneul si concertul s-au incheiat glorios si pasional cu "Come to me", iar seara a continuat in aceeasi nota draguta cu after-party-ul din Gaia, loc in care ajungeai pe baza biletului sau a bratarii. Daca erai unul dintre cei intrati pe mai putini bani din "bunatatea baietilor negriciosi de la intrare, mari creatori de diversiuni in randul paznicilor de la usile de acces la spectacol" te multumeai "doar" cu atat caci se pare ca era petrecere cu circuit inchis. Si "doar" atat ala zic eu ca era mai mult decat suficient.

p.s.: Imi mentin opinia cum ca Sala aia a Palatului strica evenimente numai prin simpla-i prezenta vizuala. Ori gasesc o locatie mai rasarita, ori o renoveaza p-asta, ori ceva. Oricum, concertul Koop nu era unul cu care sa te delectezi intr-un loc stil sala ceausista de teatru, stand pe scaun in rand cu alti nefericiti ce gandesc acelasi lucru. Uite, le dau eu o idee: sa faca o locatie gen Art Jazz Club pentru astfel de evenimente. Aia e prea mica, adevarat, dar s-ar fi potrivit ca o manusa acolo, nu pentru ca ar contine "Jazz" in denumire, ci pentru ca e facuta pentru astfel de manfestari culturale, doar ca ceva mai mici, de aici si dimensiunile reduse ale clubului. Ah, da, inca ceva: in fata se auzea ca p*la, incredibil, da. Am avut o revelatie cand am urcat mai spre mijloc-spatele salii. Deh, Sala Palatului, cum spuneam.

[n]Am fost la E.M.I.L.

Fire e ok. Te excrementezi pe tine de frig iarna si nushtu ce faci vara, pentru ca vara nu merg acolo. In Fire mergem la cafea si concerte. Si cu alti oameni din motive de alcuale si locuri ocupate in alte parti cu alcuale.Jos e in forma de U atunci cand pun scena. Si nu vezi, decat daca stai pe partea dreapta a U-ului. scena fiind in partea de sus. Ideea e ca si asa e foarte dragut acolo la concerte pentru ca se aude bine. Tare bine, asa mic si inghesuit, de te lovesti de toti peretii. Dar Chester tot ca o basica suna!

Si e 6 lei melanju` ala pentru dame aka Red`s.

reggae in octombrie

fost in Corner. the grass wes green, the weather was fine. da` concertuuu`... reggae, da, doar ca aia de la otel&lemn au alta viziune asupra reggaeului. ei combina strigaturile lautarilor cu d'n'b si ceva ... altceva decat sound reggae.

si corner club nu-i pe strada de-l gasiti in prezentarile de pe net, e pe aialalta. da` se da o sticla de vin din parte casei pt grupuri de 5 persoane. vin bun. si exceptand faptul ca-i cat un hol de lung - ca mare nu e, e doar lung - e chiar dragut acolo inauntru.

inca un concert

si ne'am dus iar in Fabrica...

Nu ne'am grabit, stiind ca oricum nu avea sa inceapa la ora stabilita - 9. Dar, surprinzator, chiar a inceput concertul la ora stabilita.

S'a tinut in spatioasa curte a Fabricii, dar asta nu inseamna ca tineretul pogo'ist nu s'a inghesuit cu jind in primul metru patrat din fata scenei, acoperind tot ce inseamna "scena"

da de fapt eu nu am chef sa scriu despre concertul asta, care s'a auzit prost, la fel ca la EMIL, la fel ca la Vita de Vie etc etc. Chiar nu imi pot da seama cum a reusit Fabrica, de'a lungul acestui an , sa faca din concertele unor trupe ca cele mentionate mai sus niste plictiseli totale... sau poate imi parea mie lumea mai mare inainte... singurul produs la vanzare a fost berea, singurul lucru interesant pe care l'am vazut a fost fabrica in sine si vecinii din casa de peste drum care stateau pe balcon.


a... a cantat OCS

A fost Sziget, a fost R.E.M.

Szia! Nu stiu pentru voi, dar pentru mine azi se incheie o saptamana de intense reamintiri ale weekendului trecut. Adica Sziget. Da, al' din Budapesta. Iar acum o sa ma refer fix si exact la amintirile legate de concertul R.E.M. Da, magnificul concert.

Acu' o saptamana, pe vremea asta, ma pregateam pentru lungul drum cu trenul spre destinatie. Ajunsi in Budapesta am luat-o la pas spre insula, pentru ca ungurii au o capitala frumoasa si de plimbat si cascat gura prin ea.

Bun. Luam bilete bla bla se face 21.30, incepe concertul R.E.M., noi tot ratacind pe insula. Pe la fara un sfert am reusit sa ne altaturam puhoiului din fata si din dreapta si din stanga scenei principale/main stage/nudge scene pud/tot aia. Extaz. Cu adevarat extaz! Si eclipsa de luna. Partiala. Prinsa pe camera foto, desigur.

Ce a fost putin ciudat spre foarte ciudat este ca nu stiu cum s-a facut, dar eram inconjurati de niste statici, oameni cu zambetul pe buze, dar chiar intepeniti. Unu' nu dansa, unu' nu canta, unu' nu-si manifesta bucuria. Si toate astea pana la bis, la `Losing my religion`, cand multitudinea de fani s-a dezlantuit! Ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa fie toti, absolut toti, inclusiv staticii de care va ziceam, pe tot parcursul concertului. Sau poate era veselia noastra prea ostentativa [indoi-m-as].

Inainte de ultima piesa, cand Michael Stipe multumea publicului, am luat-o la fuga spre scena la care presta Goran Bregovic. Am fugit, la propriu, caci era departe, iar cantarea lui incepuse in acelasi timp cu cea a celor de la R.E.M. Am prins fix ultima melodie, fix de la inceput: Kalashnikov. Perfect!

Pan` pe la 6 dimineata am facut frigul pe insula si ne-am agitat pe la `cluburile in aer liber` si am observat atent fauna si flora locului.

Marcant, toatal marcant, a fost impactul cu budele. Bude d-astea, ecologice, de plastic dur, ca la noi, numa` ca aveau apa, hartie igienica si.... lumina! Ah, da, si oricat de folosite erau, nu puteau!

Fara nici o legatura cu toaletele, mergeti la Sziget! La anu`. Va indemn serios.

p.s. 1 : e fascinanta lumea aia de peste tot, beata de fericire, atat la propriu cat - mai ales - la figurat, ce nu atenteaza la fericirea ta [a se citi nimeni nu e agresiv, fiecare-si vede de ale si ai lui, poti vorbi cu oricine si poti pleca oricand, n-o sa te ia nimeni la bataie, dar fii sigur ca o sa imparta cineva sticla de vin cu tine.]

p.s. 2 : nu toata lumea stie pe acolo engleza, limba atat de uzitata pe la noi, insa nici n-ai nevoie sa memorezi intrebarile de baza de pe insula ca `Kerek egy korso sort` [vrei o bere] sau `Van tuzed` [vrei un foc] pentru ca toata lumea stie limbajul semnelor.

Metallica...

- `cel mai tare`, `uah, ce beton/belea/whatever concert`, ` adevarat, frate` -

Aproape banal, nimic aparte, tot una cu live-urile de pe youtube.
A fost un LIVE, nu un SHOW. Una din partile triste este ca daca nu erai foarte bine baut, nu puteai indura ploaia si nici simti live-urile. Parca as fi vrut altceva de la Metallica... parca ma asteptam la altceva de la Metallica...
Nivelul de dezamagire este direct proportional cu vremea de asteptat Metallica...

si iar jetoane sa iti iei apa, suc, bere... una din cele mai bune si coerente idei in cadrul acestor "festivaluri"


Asa-s mereu [niste obositi] sau a fost o zi cu bad karma pt Metallica?


pi.es.: `ti-ai draq de indigeni imputiti ce misunati prin Sighisoara [a se citi ceva rasist aici, da].

Manu Chao - concertul anului

Nu conteaza cum si de ce a ajuns Manu Chao pe o scena din Romania, conteaza doar ca in sfarsit s-a intamplat minunea.

Lume multa as putea spune, dar n-am s-o fac, pentru ca am sa tin cont de numarul impresionant al fanilor veniti din afara Bucurestiului si mai ales am sa tin cont de numraul celor veniti din afara Romaniei [special pentru Manu Chao, nu Nelly Furtado si alte trupe de duzina]. Da, romanii nu prea stiu ce e aia Manu Chao, romanii habar n-au ce e aia Radio Bemba, roamanii stiu ca Che Guevara e unu' pe care-l au cocalarii imprimat pe tricou sau pe jeansi.

Dar nu-i bai, decat o puzderie de neinitiati, mai bine cativa rasariti care sar si urla si canta si danseaza si apaluda continuu si iar sar si dupa 3-4 minute de aplauze reusesc sa-i aduca pe artisti inapoi pe scena pentru ce-l de-al doilea bis.

2 ore. 2 ore de punk, rock, chansoneta, salsa, reggae, ska, rai.

Bila alba ce nu tine de organizatori: Manu Chao a inceput cu 15 minute inainte de ora din program si a onorat impecabil 2 bissuri. Si da, a purtat un tricou de fotbal in culorile steagului Romaniei. :)

Bila neagra ce tine de organizatori [sau hai sa-i zice pe scurt: PENIBIL!]: apa plata turnata din pet de 2L de Dorna in pahar de unica folosinta in schimbul unui jeton de 3 lei. Dai 30.000 lei vechi sa-ti toarne apa in pahar?!?! Inteleg berea de la dozator, dar faza cu apa-i atat de penibila..

Imbucurator a mai fost sa auzi `mersi Bucureşti!`. Nu `Budapest`, nu `Bucarest`, nu. Simplu si exact: `Bucureşti`.

Proxima estacion... Esperanza!!

Si nu, nu va dau link catre poze de la eveniment sau filmulete, pentru ca nu d-asta am fost acolo, dar puteti urmari o mostra dintr-un concert LIVE al artistului ori pentru a aproxima cam ce ati ratat ori pentru a va reaminti cam ce ati vazut ieri seara:

soulstorm

everywhere







everywhere

suburbia

si ne'am gandit sa schimbam vesnica fabrica, si vesnicul club a, pentru un loc ce promite mult mai mult. sau pare a promite mult mai mult.

concertul interesant, oameni zbantuindu'se, steaguri promitand atmosfera jamaica, amsterdam made, jaya the cat



desi unul din pacate pare a fi ros, galen si albastru trei culori cunosc pe lume


s'a auzit bine, pana cand am avut pentru cateva secunde o mostra de cum ar suna sfarsitul lumii - boxele au barait infernal, punkerii din primul rand au urlat, si un fericit, care probabil era prea praf sa auda ceva, dansa in continuare. lucrurile s'au redresat, baetii de pe scena ne'au oferit si un bis, dupa vreo 3 melodii care anuntasera sfarsitul. bisul a avut si el vreo 3 melodii, dar nu'i bai, pentru ca au sunat foarte bine




bineinteles, bucati de copii dubiosi


intrebarea serii a fost ce au oamenii astia de par asa beti? bineinteles, daca va ganditi ca de la alcoolul cumparat de la bar, raspuns gresit. pentru ca in suburbia, nu ti se pune alcool in surbelnita, vodka (gin) tonik etc.. nestiind asta, mi'am luat ceva ce parea ca ar trebui sa contina aproximativ ceva alcool. nici macar pe ala nu il avea, asa ca m'am dus la tanarul de la bar sa il intreb ce mi'a dat. gusta unu din barmani, observa ca nu are vodka, se mira, se uita, se intreaba, alege o sticla, o incearca, vede ca e alcool in sticla, totusi in pahar nu, si ma serveste cu bey, nu eu te'am servit, du'te la el(el, servitorul, fiind langa). ala vede ca trei sa zica ceva, gusta si imi spune ca da' cum! are alcool! il intreb daca a baut alcool in viata lui, se stramba, imi arata sticla - alta sticla, bineinteles, ma enervez, se face ca ploua. urmeaza 5 secunde in care eu ma uit la el, el se uita la mine, eu ma uit la el, el se uita la mine. dupa toate filmuletele, glumele pe seama alcoolului pus in bauturi prin baruri, totusi m'a luat prin surprindere nesimtirea de a'mi pune dintr'o sticla, si a'mi arata alta... dar ma gandesc ca poate nu au asa multi bani, si au profitat si ei de ocazie. asa ca poate pana una alta e de inteles, poate matura si ei pe jos, sau acopera gaurile (nu cred ca se potriveste domnisoara de mai sus cu gaurica de deasupra capului ei)



raspunsul la intrebare a venit putin mai tarziu, cand baetii din formatie isi pasau jointuri, doar nu sunt prosti sa cumpere cuba libre din suburbia. tendinta este de generalizare... nu ar fi asa grav, dar ma intreb, daca tot nu iti dau alcool la bar (decat probabil la bere), de ce nu te lasa sa intri cu sticle de afara? dar nu cred ca e asta problema, asa ca e bine, bem si noi ceva (de la non'stopu de la colt), castiga si ei un ban in plus

Cultivam vise prin Fabrici interzise de lege

Pt ca de cel putin un an juma` trupa E.M.I.L. a facut o pauza de la concertele de club, avem ca un remember urmatoarele: infiintata in martie 2000, trupa este compusa din Sorin Badulescu – voce, Gabi Georgescu – chitara , Barbu Niculae – bas, Andrei Stoianovici – chitara si Eugen Imecs (Piti) – tobe.

Si pentru ca pauza a fost suficienta, formatia de punk-rock autohton [cu influente raggae, ska, upsteady, dub] s-a hotarat sa se intoarca, pentru inceput, pe scena indoors bucuresteana. Mai exact, ei s-au remarcat vineri seara la Fabrica [adica ieri; adica acu' maxim 3 ore]. Frumos, muzical, aerisit, afectuos. Asteptam o ploaie de lume avand in vedere ca a trecut atata timp, insa s-a dovedit a fi o ploicica de vara. Suficienta totusi.

Bineinteles, partea activa era acolo, in fata, cu tentative de pogo si zbantuieli necontrolate, iar in spate stateau batranii sau tristii sau melancolicii sau pur si simplu cei care stateau in spate.

Baietii si-au inceput seara cu melodii de pe ultimul album, noi, interesante. Dar pana apare albumul, parca tot de pe `Cocktail verde` si ` Rom, fum si vanilie ` E Mai Interesant Lala'ul.

eu stiu c-as vrea sa vad mereu
doar oameni fericiti

Tapinarii si-au `rascumparat 7 pacate`

O singura chitara si doua voci. Tapinarii in Club A. Au fost aseara si au excelat, ca intotdeauna. In deschidere a fost Catalin Ionescu, Caltaboş, cu intentia de a desfasura un stand-up comedy si a ne sparge macar un timpan. [de ce tipa oamenii cand sonorizarea e buna, ei stiu asta, aud asta si mai au si un mocrofon sub buze?] Putem spune ca a fost ok prestatia daca ne gandim ca ipostaza de comediant e doar un hobby si ca omul ala are ganduri mai serioase pentru castigarea unei paini.

Apoi, cei cca. 70 de oameni ce umpleau scaunele din incapere s-au delectat cu, ta-daaa: Tanase si Covei. S-a cantat, s-a ras, langa noi a filtrat printre gene muzica un viitor Zia (din candidul film Wristcutters) cu un paharel de vodka, s-au promis seri de vara la mal de mare cel putin la fel de interesante ca cele de anul trecut, s-a prestat si bis-ul, iar apoi s-a spart gasca extaziata. S-a spart de tot si nu pentru ca s-a inceput activitatea de strangere a scaunelor, mai exact golire a ringului, ci pentru ca dj-ul din Club A are o problema cu muzica, iar asta trebuie sa ramana doar problema lui.

Oricum, concluzia e ca baietii s-au prezentat frumos, noi i-am ascultat cu interes. In ciuda etichetei eronate ce le este pusa de multi, multi ce nu-i asculta ce-i drept, eticheta de misogini sau `teribilistii aia de canta si ei ca sa epateze`, Tapinarii sunt doi intelectuali simpatici ce fac poezie pe acorduri de chitara. Iar poeziile vorbesc foarte mult despre divinitate si om sau om si sine sau despre relatiile dintre oameni. Daca i-ati ratat ieri sau aveti curiozitatea sa-i vedeti mai mult decat intr-un clip pe internet, puteti merge pe 1 mai in Vama Veche sau pe 2 la Costinesti. Votat Vama!

Clipul este de anul trecut, dar tot in Club A.

Quijote. Don Quijote.

"Cititorule, as fi vrut sa scriu, pentru tine, cea mai frumoasa poveste, dar povestea seamana cu mine".

Si dupa ce urmaresti o ora de spectacol ce surprinde iubirea, prietenia, iluzia, sperantele, singuratatea, puterea, nebunia, ajungi clar la singura concluzie: Ada Milea & Co. te fac sa ai parte de cea mai expresiva poveste cu si despre cavalerul ratacitor, don Quijote de la Mancha.

In caz ca nu stiati si vreti sa aflati acum, Quijote a fost inspirat, pe parcursul mai multor luni, din scrierile lui Cervantes, in forma finala fiind o piesa compusa din versuri vesele, absurde, triste si reale, suprarealiste, pline de ironii fine si cinism candid.

Cam asta ar fi de spus in general despre Quijote, iar in particular ar trebui mentionat ca el s-a mai jucat/cantat, weekendul ce tocmai s-a incheiat, la teatrul Act. Pentru ca din motive independente de noi n-am ajuns sa ne delectam cu el sambata, la prima reprezentatie, cand luasem biletele, ne-am incercat norocul si duminica. Si, pentru ca oamenii de la Act sunt intelegatori, am reusit sa ne atingem scopul in ultima zi de spectacol. [sa stie toata lumea ca dupa ce incepe piesa, la Act, nu se mai intra in sala!]

Lume multa, fete cunoscute, sala dadea pe afara pe pernute si pe trepte, dar nu-i nimic iesit din comun, asa e la concertele marca Ada Milea. Aici nu vii in rochie de seara cu perle si pantofi cu toc cui. La Ada iti iei blugii aia comozi si te asezi frumos pe ei, undeva pe jos, fix in locul ala de unde vezi cel mai bine.

Si pentru ca in distributia din Quijote s-a intamplat cam ca in povestea cu 10 negri mititei, din 5 [Ada Milea, Bogdan Burlacianu, Dorina Chiriac, Romulus Chiciuc, Adrian Cristescu] au ramas 2: Ada si Bobo. In varianta asta piesa are un ton mai lent, se simte cel mai bine tristetea ce duce la nebunie sau nebunia ce te intristeaza profund, insa umorul exista in continuare. In duet, piesa are o nota mai serioasa, pierde putin din veselia transmisa in formula initiala. Oricum, exceptionala si trebuie neaparat vazuta pentru a nu rata transformarea ingenioasa a Bellei-Isabellei si a lui Marcelo din vioara si arcus in sosete multe si colorate pe picioarele lui Bobo.

As putea vedea sau asculta la nesfarsit Quijote pentru ca, in primul rand, este o poveste rotunda, o piesa ce oglindeste perfect indemanare artistica a Adei, un experiment literar si muzical in care isi aduce un riguros aport intelectual, iar apoi, e foarte tare, frate!

Le-a cazut fata si ne-a cazut si noua

Pe langa interzicerea exprimarii anarhistilor si a circulatiei pe principalele artere din Bucuresti, summitul a restrictionat si comercializarea alcoolului in cluburi pe perioada sa. Asta n-ar fi o problema, mergeai cu sticla de vodka in rucsac si turnai din greseala putina substanta alcoolica in sucul de portocale cand nu te vedea mai nimeni. Insa au fost interzise si concertele, gandindu-se probabil ca e trist sa dai din cap cu o Fanta in mana.

Unul din concertele amanate a fost si cel de la Fabrica: Vita de Vie si Suie Paparude. Anuntat pentru 4, apoi mutat pe 6 aprilie, cu incepere de la ora 8, concertul a fost aproximativ un dezastru. Normal ca n-a inceput la 8, toata lumea stie ca prima ora e una moarta, in care se pune un disc obosit ce n-are legatura cu ce urmeaza a se concerta, iar cei ce nu stiau au aflat aseara ca de fapt primele 2 ore si un pic sunt de sezut si asteptat.

Dar, esti in Fabrica, esti cu prietenii, asteptarea nu e o problema. Pe la 10 si un sfert s-a incumetat cineva sa se urce pe scena din doatare si sa inceapa a presta. Vita de Vie, nenorocosi cu sonorizarea. Prima piesa, primele 20 de caderi ale boxelor de pe fata. A doua piesa, aceeasi poveste. Apoi a urmat ceva ce ducea a stand-up comedy, insa doar ducea. Trupa, constiincioasa si cu sufletul la public, a mai incercat inca o data sa cante. Nu, baietii chiar canta, doar ca nu parea asa din cazua sonorizarii, am mai spus. Incepe "Iamma", incep boxele sa moara tot mai des, "Omul este mic/ Dar mare e Alah" si gata showul. Exista totusi promisiunea ca "Vita de Vie va canta pentru voi cand se va face ceva cu boxele alea de pe fata." Insa dupa atata plictiseala, publicul ce umplea pe sfert sala s-a injumatatit.

A fost dragut, diversitate, experienta noua, am plecat spre alte locatii daca tot s-a dat verde la alcool in toate. Stie, totusi, cineva, daca s-a mai cantat? Dar cantat! oricum, mai mergem la Fabrica si cu alte ocazii.