Szia! Nu stiu pentru voi, dar pentru mine azi se incheie o saptamana de intense reamintiri ale weekendului trecut. Adica Sziget. Da, al' din Budapesta. Iar acum o sa ma refer fix si exact la amintirile legate de concertul R.E.M. Da, magnificul concert.
Acu' o saptamana, pe vremea asta, ma pregateam pentru lungul drum cu trenul spre destinatie. Ajunsi in Budapesta am luat-o la pas spre insula, pentru ca ungurii au o capitala frumoasa si de plimbat si cascat gura prin ea.
Bun. Luam bilete bla bla se face 21.30, incepe concertul R.E.M., noi tot ratacind pe insula. Pe la fara un sfert am reusit sa ne altaturam puhoiului din fata si din dreapta si din stanga scenei principale/main stage/nudge scene pud/tot aia. Extaz. Cu adevarat extaz! Si eclipsa de luna. Partiala. Prinsa pe camera foto, desigur.
Ce a fost putin ciudat spre foarte ciudat este ca nu stiu cum s-a facut, dar eram inconjurati de niste statici, oameni cu zambetul pe buze, dar chiar intepeniti. Unu' nu dansa, unu' nu canta, unu' nu-si manifesta bucuria. Si toate astea pana la bis, la `Losing my religion`, cand multitudinea de fani s-a dezlantuit! Ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa fie toti, absolut toti, inclusiv staticii de care va ziceam, pe tot parcursul concertului. Sau poate era veselia noastra prea ostentativa [indoi-m-as].
Inainte de ultima piesa, cand Michael Stipe multumea publicului, am luat-o la fuga spre scena la care presta Goran Bregovic. Am fugit, la propriu, caci era departe, iar cantarea lui incepuse in acelasi timp cu cea a celor de la R.E.M. Am prins fix ultima melodie, fix de la inceput: Kalashnikov. Perfect!
Pan` pe la 6 dimineata am facut frigul pe insula si ne-am agitat pe la `cluburile in aer liber` si am observat atent fauna si flora locului.
Marcant, toatal marcant, a fost impactul cu budele. Bude d-astea, ecologice, de plastic dur, ca la noi, numa` ca aveau apa, hartie igienica si.... lumina! Ah, da, si oricat de folosite erau, nu puteau!
Fara nici o legatura cu toaletele, mergeti la Sziget! La anu`. Va indemn serios.
p.s. 1 : e fascinanta lumea aia de peste tot, beata de fericire, atat la propriu cat - mai ales - la figurat, ce nu atenteaza la fericirea ta [a se citi nimeni nu e agresiv, fiecare-si vede de ale si ai lui, poti vorbi cu oricine si poti pleca oricand, n-o sa te ia nimeni la bataie, dar fii sigur ca o sa imparta cineva sticla de vin cu tine.]
p.s. 2 : nu toata lumea stie pe acolo engleza, limba atat de uzitata pe la noi, insa nici n-ai nevoie sa memorezi intrebarile de baza de pe insula ca `Kerek egy korso sort` [vrei o bere] sau `Van tuzed` [vrei un foc] pentru ca toata lumea stie limbajul semnelor.
august 22, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu